duminică, 1 ianuarie 2017

Gheorghiță Zbăganu: Ce a făcut bine, ce a făcut rău PCR?



Ce a făcut bine?

A încercat să creeze o societate umanistă. Problemele erau deosebit de grele. Eram o ţară învinsă şi ocupată. În prima etapă comuniştii au fost agenţii forţelor de ocupaţie (1944 – 1958), dar au reuşit să ridice ţara. Guvernanţii de astăzi sunt de peste 25 de ani agenţii forţelor de ocupaţie străine şi au reuşit doar să transforme ţara într-o colonie. Să o luăm pe rînd:
1. A desființat șomajul. Incredibil, dar în România numai cine nu voia nu găsea un loc de muncă. Că productivitatea era mică, se făcea risipă de forţă de muncă prin faptul că munca se putea face cu mai puţini salariaţi, e o altă problemă. Mai bine să ţii un angajat pe care să nu îl stresezi prea mult decît să îţi supraexploatezi angajaţii şi pe alţii să îi laşi în afara societăţii – cum este cum.
2. A realizat o economie planificată, pe baza naționalizării mijloacelor de producție.
Cooperativizarea agriculturii a fost de asemenea un pas înainte, ducînd la o mobilitate socială de neimaginat astăzi. Țăranii își puteau trimite copiii la facultăți, o mare parte din intelectualitatea noastră de azi provine de acolo. Că, după 1990 s-au desfiinţat CAP-urile poate nu este numai vina lor. La mine în sat ţăranii îmi spun că era mai bine la CAP, dar că „bucureştenii” sunt de vină că s-a desfiinţat.
3. A creat o societate egalitară, în care raportul dintre salariul minim și cel maxim era tolerabil – oficial era cam 1 la 6. Românii chiar aveau o mentalitate egalitară pe atunci – îmi aduc aminte ce scandalizaţi au fost de faptul că Zoe Ceauşescu, cică, ar fi avut robinete de aur şi de „luxul” din vila lui Ceauşescu – mai nimic faţă de ce au cei din top 300 de la noi (care vor scăpa de DNA). Sigur că era imperfectă, ca orice societate. Dar era mai egalitară ca asta de acum.
4. A realizat o siguranță socială. Oamenii nu se temeau de viitor, avînd asigurată pîinea cea de toate zilele.
5. A realizat, la un nivel modest, după posibilități, un stat al bunăstării în care chiar funcționa dreptul cetățeanului la sănătate gratuită și la educație gratuită.
6. Ideologic, a creat o mentalitate optimistă. Eram convinși că, așa cum părinții noștri au trăit mai bine decît bunicii noștri iar noi am trăit mai bine decît părinții noștri, tot așa va fi și în viitor: copiii noștri vor trăi mai bine ca noi iar nepoții, și mai bine. Istoria nu putea merge decît pe calea progresului.
7. A realizat un sistem care se putea perfecţiona. Nu trebuia să fie distrus prin dezlănţuirea demonilor proprietăţii private. Era suficient să se renunţe la glorificarea liderilor şi să se revină la o mentalitate egalitară. Consiliile oamenilor muncii – COM – puteau fi folosite în acest sens.
8. A construit o Românie independentă în care suveranitatea chiar funcţiona. Nu trebuia să cerem aprobarea nimănui pentru a da o lege şi nu acceptam amestecul nimănui în problemele noastre interne.

Ce nu a mers? Ce a făcut rău PCR? Ce au făcut rău partidele comuniste din fostele state socialiste?
Monopartidismul. Deși în unele state (Polonia, Ungaria) existau și alte partide, ele trebuiau să recunoască rolul conducător al partidului comunist. În lipsa unei opoziții socialiste, partidele comuniste s-au des-ideologizat și s-au confundat cu administrația de stat. Așa cum burghezia are o droaie de partide din care să aleagă, tot așa și clasa muncitoare trebuia să aibă mai multe variante de politici. Trebuiau admise toate partidele care recunoșteau proprietatea socialistă și planificarea. Dar celelalte? de dreapta? De ele nu îmi pasă. Nu după ce actuala “democraţie” ne-a interzis 26 de ani.
Orice partid aflat la putere atrage un roi de profitori fără altă ideologie decît propria chiverniseală. Dar dacă partidul acela mai este și unic, se confundă cu statul și a guvernează 40 de ani, e și mai rău. El se osifică și ajunge să fie capturat de șleahta fripturiștilor. Aceștia au fost nomenclaturiștii. Ei au devenit o castă ruptă de masa populației, avînd ca principală grijă să se pună bine cu șefii lor. Sau, cum li se mai spune de troţkiştii ortodocşi, birocraţia de partid şi de stat. A nu se uita securiştii, care au avut un rol neplăcut.
Dar această castă nu se putea bucura de rezultatul acumulării (o proporție mare dintre ei aveau acces la resurse, deci puteau fura iar unii chiar asta făceau) deoarece, spre deosebire de burghezul clasic, nomenclaturistul căzut în dizgrație nu mai era nomenclaturist – devenea un om obișnuit. Asta i-a înstrăinat de idealul socialist pînă și pe aceia care trebuiau să îl apere – adică pe nomenclaturiști. Dorința lor de a deveni burghezi normali ar explica repezeciunea uimitoare cu care, după loviturile de stat antisocialiste au devenit apologeți ai economiei de piață și al statului de drept. Statul de drept este cel care protejează proprietatea privată. Ai furat, nu te-a prins, ești OK: poți lăsa rezultatul furăciunilor urmașilor. Care vor deveni respectabili.
Partidele comuniste, lipsite de credința în măreția scopului inițial, aceea de a crea sociatatea fără clase, au lăsat garda jos. Propaganda lor și-a pierdut credibilitatea. Cetățenii au început să ia de bună propaganda dușmanului (care, mai ales după alegerea lui Ronald Reagan, s-a întețit)
5. Mai rău, cetățenii nu puteau părăsi țara decît cu greutate. Dacă fiecare român ar fi avut pașaport și dreptul de a pleca din țară oriunde, după o vreme s-ar fi potolit și ar fi văzut că nicăieri nu umblă cîinii cu colaci în coadă. Și, desigur, țările din Vest nu i-ar mai fi primit – așa cum s-a întîmplat imediat după 1989. Așa, își puteau permite să accepte o masă mică de dizidenți, în scopuri propagandistice. Iar fructul interzis este cel mai gustos.
6. Și mai rău, la ei în țară, cetățenii deveniseră de rangul 2. Ei nu aveau acces la magazinele în valută, motiv pentru care a apărut o piață neagră a valutei care ajunsese la cote halucinante. În 1989 un dolar, care era fixat oficial la 14 lei , sărise de 100 de lei! De ce statul nu s-a implicat el însuși în schimbul valutar? Nu înțeleg nici azi.
Pe scurt:
- Cetățenii aveau acces la lucrurile vitale, dar nu la fleacuri. Dar fleacurile sunt strălucitoare și te fac să îți pierzi mințile.
– Muncitorilor li s-a băgat în cap că nu contează cine te plătește – statul sau patronul, atîta vreme cît îți iei leafa.
– Țăranilor, că dacă ar munci ei pogoanele din strămoși, ar duce-o mai bine decît cu CAP-ul. Intelectualilor, că dacă ești în capitalism, ești liber și poți să te îmbogățești.
– Doar ”stupid people” (să citez dintr-un clasic de tristă amintire) nu se îmbogățesc. Iar ei nu sunt stupid people fiindcă au facultăți.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu