joi, 2 februarie 2012

Alchimia albinelor


sursa:http://rodikaclub.blogspot.com/

Alchimia albinelor 
"Lector al Asociatiei Nationale pentru Terapii Complementare din România si profesor de istorie la Târgu Jiu , Vasile Andritoiu a descoperit proprietatile miraculoase ale mierii, cautând leacuri pentru a se trata pe sine si pe cei apropiati lui. Astazi este unul dintre cei mai vestiti apiterapeuti din România, cu participari constante la conferintele internationale de apiterapie si cu rezultate spectaculoase în vindecarea unor boli, carora medicina alopata le ofera de obicei sperante minime.
Domnule Andritoiu, de ce este mierea, acest elixir auriu, un aliment atât de laudat?
Sa facem mai întâi putina istorie...E bine sa stiti ca albina a aparut pe pamânt înaintea omului. Arata ca o larva si se hranea cu ferigi. Apoi treptat, când flora s-a dezvoltat, i-au crescut aripi si a început sa zboare pe flori, sa adune nectar. Dar ea a functionat dintotdeauna ca un adevarat laborator zburator, care aduna acest nectar si polenul pentru a-si hrani urmasii. Noi oamenii, o jefuim. S-au gasit desene pe peretii pesterilor din Spania, datând din epoca de piatra, ce ilustreaza modul în care oamenii preistorici culegeau fagurii de miere folosindu-se de fum. Albina a memorat în codul ei genetic ca fumul reprezinta pericol. Când simt fum, albinele îsi umplu gusile cu miere de rezerva si pleaca. Când gusile sunt pline, nu-si mai pot îndoi abdomenul sa întepe. De aceea, unii apicultori, mai putin experimentati, afuma când umbla în stup.
 În Egipt si în India antica mierea era considerata un dar al zeilor. Se pare ca mana care a fost data poporului în drum spre Tara Canaanului era de fapt miere. Sf Ioan Botezatorul s-a hranit în desert cu miere. Soldatii din India antica primeau înainte de lupta o punguta de piele plina cu miere care se lega la brâu. S-au gasit papirusuri care îndeamna la consumul de miere pentru ca «este buna». Elevii din Egiptul antic, ce primeau în ratia lor miere, erau mai sanatosi si puteau învata mai bine decât ceilalti. Nu era doar un aliment extraordinar de hranitor si energizant, ci si un antiseptic si un conservant de exceptie. Trupul lui Alexandru Macedon a fost îmbalsamat într-un sicriu cu miere si propolis. Mai târziu, în Evul Mediu, aproape toate manastirile aveau stupine, iar taranii ce aveau casa pe pamântul manastiresc erau obligati sa plateasca o danie în miere si mai ales ceara, pentru fabricarea lumânarilor. Documentele amintesc existenta unei ceri verzui în Moldova , care nu scotea fum la ardere, din care se faceau lumanari ce ardeau în palatele dogilor din Venetia . Dar sa revin la întrebarea dumneavoastra. De ce toata aceasta faima ? Ei bine, pentru ca mierea contine toate vitaminele, mineralele, enzimele cunoscute vreodata în lumea medicala. Are toti aminoacizii esentiali cunoscuti, ceea ce o face o hrana proteica de exceptie, are glucide si chiar hormoni. Sunt foarte multe asemanari între organismul uman si produsele stupului. Daca Dumnezeu ar vrea, ar putea crea un om din substantele care se gasesc în stup, pentru ca toate se regasesc si în corpul uman. Inclusiv hormonii, care sunt de o asemanare uluitoare cu cei umani si care nu au nici o contraindicatie sau efect negativ, fata de cei de sinteza. Doar ca, evident, consumarea produselor cu potential hormonal trebuie facuta numai sub îndrumarea unui specialist. În plus, mierea este perfect igienica, antiseptica si un antibiotic de exceptie. Orice microb, inclusiv agentul patogen al ciumei bubonice, care în Evul Mediu a distrus orase intregi, daca sta în miere, este ucis. În miere, bineînteles într-una de calitate, nu rezista nici un microb. Stim ca petreceti nenumarate ceasuri în stupina, pentru a studia viata albinelor. Povestiti-ne si noua câte ceva din ceea ce ati observat mai interesant la ele.
Dupa ce a iesit din celula ei, albina ramâne în stup ca albina tânara, ca mamos, adica doica pentru larve, pe care le hraneste cu laptisor de matca secretat de niste glande din cap. În primele trei zile hraneste toate larvele, apoi laptisor de matca, care este hiperestrogenic si dezvolta caracterele feminine, primeste numai regina , iar albinele si trântorii primesc altfel de hrana care duce la androgenizare, adica la dezvoltarea caracterelor masculine. Este o «castrare» determinata de hrana pe care o primesc, pentru ca fiecare albina sa fie pregatita pentru rolul pe care îl are în cadrul coloniei. Albinele obisnuite trebuie sa produca miere. La început, pleaca în cautarea nectarului albinele cercetase. Zboara în arii concentrice, largi de pâna la 6 km , apoi se întorc si executa un dans deasupra urdinisului, un dans ce explica în ce directie se afla sursa, cât de bogata e, cam care este distanta si alte repere. Cel care a descifrat dansul albinelor cercetase a primit premiul Nobel. Apoi pleaca celelalte albine, aduna cu limba nectarul de pe flori si când umplu gusile cu nectar se întorc spre casa. Înca de pe drum albina începe prelucrarea acestui nectar, secreta niste enzime care dau valoare mierii si care o deosebesc de zahar. În stup, depune în rama acest nectar care este foarte lichid. În cursul noptii albinele lucratoare se asaza într-o anumita ordine si încep sa bata din aripi în timp ce altele iau nectarul dintr-o celula si-l muta în alta si iar si iar, pâna ce acest aer încarcat cu vaporii din nectar iese prin urdinis. Se numeste vânturare. Mierea vânturata natural de albine este densa, ajunge la o consistenta de maximum 18% apa si contine foarte multe enzime, caci la fiecare mutare în alta celula i se mai adauga enzime, mai ales inhibina, care este un antioxidant redutabil. Cu cât o miere este mai vânturata, cu atât este mai bogata în enzime. La final, albinutele tinere depun pe fiecare celula o pelicula de ceara, o capacesc. Atunci când fagurele este capacit 2/3 din suprafata, mierea e buna de recoltat. Ca sa închei raspunsul la întrebarea pe care mi-ati pus-o, pentru un kilogram de miere albina trebuie sa aduca în stup 4 litri de nectar, din care jumatate este apa, ce va fi vânturata.
Cum ne putem da seama ca mierea pe care o cumparam este de calitate? Cel mai sigur indiciu este greutatea. O sticla de un litru ar trebui sa aiba 1,450 kg miere. Cam asta e densitatea mierii fata de apa. Apoi este gustul, dar gustul mai poate însela. Exista mieri drese cu zahar fiert cu plante, din care lipseste polenul. Urmele de polen din miere sunt un indicator categoric al plantelor din care provine mierea, dar numai specialistii cu aparatele lor pot depista daca mierea e falsificata. Apoi, important de stiut, mierea cristalizeaza. Daca sunt cristale mari, ca sarea grunjoasa, mierea e buna, dar a avut cam prea multa apa, deci albinele n-au mutat-o de suficiente ori din celula în celula, prin urmare, nu i-au adaugat suficiente enzime. Mierile bine vânturate sunt mai onctuoase, au cristale mai mici, mai finute. Nu ar trebui cumparata mierea care sta pe tarabe în plin soare. Aceea are cu 40%mai putine calitati. Mierea este creata de albine la întuneric, ea nu trebuie expusa luminii solare, ci doar la lumina încaperii si la o temperatura constanta , ce nu depaseste sub nici o forma 40 de grade. Unii stupari stiu ca oamenii se feresc de mierea zaharisita, fiindca suspecteaza ca e facuta cu zahar. Nimic mai fals. Totusi, ca sa-si vânda mai bine marfa, ei o fierb la 90 de grade, ca sa nu mai cristalizeze. Ca gust, devine un pic mai buna, dar pierde enorm în calitate. La acea temperatura toate enzimele sunt distruse, mierea ramâne doar un zahar lichid. De aceea, mierea nu se pune nici în ceaiul fierbinte. Toate mierile bune zaharisesc dupa câteva luni, deci daca vreti sa fiti sigur ca luati o miere naturala, cumparati una zaharisita. O alta metoda de a testa mierea este întoarcerea borcanului cu fundul în sus. Înauntru trebuie sa se creeze o bula de aer în forma de para. Daca bula urca repede spre fundul borcanului, înseamna ca este o miere cu multa apa în ea, deci nevânturata suficient. Bula trebuie sa urce lent, ceea ce arata ca mierea este coapta, maturata, buna de consum si vânturata natural, de catre albine, deci culeasa când fagurii au fost capaciti pe trei sferturi. Uneori, stuparii, pentru a grabi productia, recolteaza mierea înainte sa fie capaciti si o scot la soare în butoaie sa mai evapore din apa, pentru a elibera fagurii mai repede, pentru o noua miere.. Mierea obtinuta astfel este mai lichida si foarte saraca în enzime.
 Ce alte produse ale stupului folositi în cadrul tratamentelor pe care le recomandati ? O colonie produce, desigur, mult mai multe lucruri decât miere. Laptisorul de matca este un fel de vitamina naturala, cel mai energizant aliment care a fost creat vreoata de lumea vie. Nu exista ceva mai energizant. Se administreaza cu prudenta, în functie de afectiune si niciodata la voia întâmplarii. Polenul, elementul mascul al florii, este un rezervor de acizi ribo si dezoxiribonucleici. Are o valoare colosala în alimentatia si medicatia umana. Este un aliment impresionant de complet, contine toti aminoacizii esentiali si neesentiali, care îl transforma într-o hrana proteica absolut completa. Polenul este adus pe picioruse, descarcat de alte albine, asezat în faguri, îmbunatatit cu enzime, framântat cu putina miere si apoi batut si lipit în celula cu capul, cu miscarile berbecului. Masa proteica ce se creeaza se numeste pastura. Viitorii trântori primesc ca hrana si pastura. Are o valoare biologica mai mare decât polenul simplu, pentru ca este suplimentata cu enzime. Un graunte de polen are 2 învelisuri, exina si intina, si nucleul care este cel mai valoros. Unii oameni manânca polen degeaba pentru ca, datorita unor deficiente, sucurile gastrice nu patrund intina si nu pot dizolva nucleul, ca atare substantele nu se asimileaza. Pastura este un polen care, în conditiile de umiditate si caldura din stup, sufera un proces controlat de fermentare care face ca nucleul sa iasa din intina, devenind suta la suta asimilabil. Capaceala de pe faguri are si ea o importanta medicala mare, caci contine un antibiotic extrem de important în bolile aparatului respirator, care este însa distrus imediat de soare. Capaceala trebuie extrasa într-o încapere unde nu intra soarele si depozitata în vase cu pereti opaci.
 Propolisul este o rasina pe care albinele o recolteaza de pe mugurii unor arbori. O depoziteaza pe picioarele din spate, o aduc în stup, unde este descarcata de catre alte albine. Uneori procesul dureaza si doua zile. Rolul major al propolisului este de a fi principalul medicament cu care se mentine sanatatea coloniei.. Cu el se lipesc ramele între ele, se astupa crapaturile stupului. Substantele volatile care se evapora din propolis mentin sanatatea coloniei. Apilarnilul, este un triturat larvar din larvele de trântori, recoltate în a noua zi de stadiu larvar. Batrânii din Ardeal îl numeau lapte de taur. Este practic un concentrat de hormoni steroidieni, substanta care sta la baza tratamentului facut de cabinetul nostru în bolile autoimune. Mai exista ceara, care este folosita în cosmetica, are aplicatii medicale si multe aplicatii industriale. Dar si veninul, arma de aparare a albinei, din care s-au obtinut extracte standardizate, cu efecte pozitive în tratarea artritelor, poliglobuliilor, a reumatismelor si bolilor autoimune. Câta miere avem voie sa mâncam? Ar trebui consumate zilnic1-3 grame pe kilogram corp, ceea ce înseamna cam 120 de grame la o persoana de 60 de kg. O lingurita de miere asa cum o scoatem din borcan are cam 12 grame. În timpul copilariei este însa indicata o doza mai mare. Copiii au un consum mai ridicat de energie, ard mai multe calorii. Din pacate, deseori medicii spun ca consumul de miere de catre copii produce botulism. În România sunt mii si mii de stupari, n-am vazut niciodata copilul unui stupar bolnav de botulism. Neîntelegerea provine din faptul ca produsele apicole au fost asimilate produselor animale, iar produsele de origine animala pot provoca botulism copiilor. Ce tipuri de boli pot fi vindecate cu produse apicole? Absolut toate. Produsele apicole intervin inclusiv în cancere. Am avut markeri tumorali negativati prin apiterapie. Mierea si derivatele au capacitati antitumorale, antivirale, combat toate tipurile de anemie si, în anumite dozari, ajuta imens în leucemii.
 Hepatitele virale sau autoimune, cele toxice, cirozele pot fi vindecate apiterapeutic. Avem cazuri unice în lume în care hepatita virala C a fost negativata. Este un caz pe care, de altfel, l-am prezentat într-o conferinta internationala de apiterapie. Efecte foarte importante au si în tratarea bolilor autoimune. Avem singurele cazuri de vindecare din lume. Apiterapia, prin corticosteroizii pe care îi contine, înlocuieste perfect corticoterapia de sinteza, însa fara dezavantajele si efectele secundare ale acesteia. Produsele apicole ajuta la fixarea calciului, care nu are nevoie doar de vitamina D2, ci de înca 22 de elemente, minerale, vitamine, enzime si hormoni pentru a deveni bioactiv. Multe fete tinere care au ovare polichistice sunt de fapt hipocalcemice. Multe mamici hipocalcemice dau nastere unor copii ce fac bronsite astmatiforme de mici. Bolile autoimune nu se vindeca pâna ce calciul nu ajunge la valori normale or corticoterapiile de sinteza spala calciul. Apiterapia vindeca infertilitatea, fibroamele, chisturile ovariene, dar si endometrioza (noi avem singurele cazuri din Europa vindecate fara operatie). Unde puteti fi gasit de cei care vor sa încerce produsele dvs? Ma gasesc în comuna Balanesti nr 336 din Jud Gorj, aproape de Târgu Jiu. Centrul medical se numeste Apiregia Imunostim, cuprinde mai multe laboratoare, în care cream produsele. Dintre ele, 48 sunt deja autorizate ca suplimente alimentare. În curând vom avea si laborator propriu de analize medicale, caci nu oferim nici un tratament pâna nu vedem diagnosticul clar. Iar stupina noastra se afla pe un deal cu un nume predestinat, Dealul Prisacii. Este un deal cu o flora spontana completa. De primavara, de când înfloreste alunul, salcia, cornul, pâna toamna tarziu, cu tot felul de floricele. Mai mult decât atât, în apropierea stupinei creste o orhidee foarte rara, care seamana perfect cu o tija pe care s-a asezat o albina. Oamenii din zona îi spun albinuta."